La ce sa te astepti cand realoci resursele

Revenind la exemplul de mai sus, intr-o companie s-a luat decizia de a inchide 6 din 7 depozite regionale. In planul care s-a inaintat top-managementului erau 2 informatii: cheltuieli cu chiria astazi – 1.000.000€ si cheltuieli cu chiria maine – 250.000€. Planul a fost aprobat in uralele auditoriului. Cand a inceput implementarea, planul a fost prezentat si departamentului de logistica. Avand vizibilitate si fiind implicati in toate activitatile de logistica, oamenii de acolo au pus urmatoarele intrebari:

-        cu cat va creste costul de transport al marfii daca vom pastra un singur depozit?

-        cat de mare ar trebui sa fie singurul depozit ramas pentru a inlocui cele 6 depozite inchise?

​

Raspunsul la aceste intrebari a dus la 2 informatii diferite fata de prima faza: cheltuieli cu logistica inclusiv chiria astazi – 1.500.000€ si cheltuieli maine – 2.000.000€.

​

Pentru a numi o reducere de cost “eficientizare” primul criteriu ar trebui sa fie ‘cum influenteaza activitatea companiei?’. Oricine poate decide sa elimine un cost, insa nu oricine poate decide corect care costuri pot fi eliminate.

​

Perioada de boom este benefica pentru majoritatea companiilor daca ne uitam la bilanturi, cont de profit si pierdere, exit values, dar abia atunci cand petrecerea se termina incepem sa observam ca aceasta crestere a fost necontrolata, a adaugat complexitate si haos, lipsa de respect pentru costuri, lipsa de discernamant in alegerea directiilor de crestere si a modalitatilor de a ne atinge scopurile.

​

In majoritatea cazurilor, dupa ce s-a incheiat perioada de boom, companiile au ramas cu retele de distributie reactive prea mari si prost distribuite geografic, asteptandu-si clientii care nu mai vin si cheltuind bani pe publicitatea care se pierde in zgomotul de fond.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru a ajunge la o alocare eficienta a resurselor, plecand dintr-o pozitie precum cea descrisa mai sus (situatia post-boom) exista pe scurt 2 rute:​

 

• Ruta companiilor care incep sa vada ineficienta in contul de profit si pierdere si, mai grav, in cashflow, companii care nu isi permit pastrarea aceluiasi nivel de cost (ruta A in graphic, pasii 1a si 2a)​​

         - Eliminarea redundantelor (pasul 1a)​

         - Realocarea resurselor ramase (pasul 2a)

 

 

•  Ruta companiilor stabile financiar (ruta B in graphic, pasii 1b si 2b)

          - Realocarea resurselor deja implicate (pasul 1b)

          - Eliminarea redundantelor (pasul 2b) 

 

 

In perioada de boom, reteaua de distributie retail a unei companii a crescut cu 10-20% pe an (intervalul este atat de mare tocmai pentru ca aceasta crestere era atat de haotica inca era destul de greu sa numeri toate punctele de vanzare exact). In 2008 aceleasi companii s-au trezit cu o retea supradimensionata: ultimele 20% din magazine ca performanta de vanzari aduceau 2,5% din totalul vanzarilor.

 

Ruta A ar insemna:

-        Eliminarea a celor mai proaste locatii pana la limita profitabilitatii – Pasul 1a

-        Gasirea celor mai bune locatii si relocarea magazinelor ramase pentru a obtine traficul maxim – Pasul 2a

Ruta B ar insemna:

-        Relocarea magazinelor neprofitabile in cele mai bune locatii posibile (inca neacoperite) – Pasul 1b

-        Inchiderea locatiilor ramase fara trafic, cu o performanta slaba

​

Diferentele majore dintre cele 2 rute sunt:

​

​

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

​

Ruta A, fiind cea care aduce scaderea costurilor cat mai repede, este de preferat in cazul companiilor mici si medii care nu-si permit inca un an de pierderi si care inca nu se adreseaza mass-market, care stiu destul de bine unde isi gasesc clientii si cum sa-i abordeze. Ruta B pe de alta parte are avantajul de a mentine contactul strans cu toti clientii pe parcursul unui timp indelungat cu toate ca va continua sa aduca pierderi pentru putin mai mult timp.

​

Cei doi pasi arareori pot fi facuti in acelasi timp. Ca si in cazul mersului de exemplu, a face un pas pe rand inseamna a merge, lucru accesibil chiar si unor oameni slabiti, chiar si cuiva cu piciorul in ghips. A face doi pasi deodata ar insemna sa sarim. Doar cei in forma fizica decenta pot sa faca asta, doar cei care isi pot folosi suficient de bine ambele picioare. Asa si cu companiile: atat timp cat ai resursele necesare in HQ, atat timp cat poti urmari ambele procese in acelasi timp este ok sa incerci ambii pasi in acelasi timp.